Cavnic - Booking Maramures

Cavnic Partea A II-A

Cavnic partea A II – A.

  • Secolul al XIX-lea

Cavnic partea A II – A. În secolul al XIX-lea, mai ales după 1848, industria din Ţările Române
înregistrează un ritm de dezvoltare cu mult mai viu în raport cu epoca anterioară, mai cu
seamă în Transilvania, unde înfrîngerea revoluţiei din 1848 a însemnat reintroducerea
absolutismului, Transilvania devenind o provincie care depindea direct de guvernul de la Viena.
Interesele Curţii imperiale se împleteau mult mai mult decît înainte cu interesele
marii burghe­zii austriece. Pentru a crea industriei austriece pieţe avantajoase de desfacere şi baze de
materii prime ieftine, guvernul imperial a încadrat, în 1850, Transilvania în sistemul vamal unic al imperiului.
Curtea de la Viena a căutat să dezvolte industria extractivă din Transilvania creând condiţii favorabile pătrunderii
capitalului austriac prin export de capital, sub forma societăţilor pe acţiuni sau a investiţiilor individuale.

Cavnic - Booking Maramures
Puţul Kuiemburg, cu maşina de extracţie

Jumătatea secolului al XIX-lea aduce pentru industria minieră şi metalurgică din Transilvania intrarea
într-o noua etapă caracterizată prin amplificarea cadrului organizatoric, intensificarea mecanizării,
creşterea şi concentrarea producţiei, sporirea numărului muncitorilor, toate determinând un nou
avânt al producţiei. În această perioadă se pun bazele formelor moderne ale industriei miniere şi
metalurgice, care au ajutat la consolida­rea relaţiilor de producţie capitaliste.

De aceste transformări nu au rămas străine nici minele de la Cavnic unde, sub aspect economic,
interesaţi de obţinerea unui profit cât mai mare, pro­prietarii se arată preocupaţi de
lărgirea şi modernizarea producţiei, extinzînd exploatarea şi amplificând capacitatea
tehnică a instalaţiilor de prelucrare. Prin 1845 s-a deschis o nouă galerie, Nandor,
adâncindu-se cele două puţuri, Tătarilor şi Kuiemburg. La 1844, în proprietate erarială
se găseau două mine cu mai multe galerii şi două şteampuri.

În „Revista minelor şi metalurgiei” a Academiei de mine Selmeţ (Cehoslovacia), într-un
articol care tratează proce­deele metalurgice de la Cavnic, se spune că în anul 1889 cele mai bune randamente
se obţineau aici, cheltuielile de valorificare a metalelor fiind cu 50% mai mici decât în alte părţi.
Aceste procedee au suscitat un interes deosebit pentru specialiştii din Ungaria, Germania, Rusia şi chiar
din Transvaal, care au venit aici în schimb de experienţă. În 1891, specialişti din Cavnic au fost trimişi
în Rusia pentru punerea în funcţiune a instala­ţiei de alcalinizare din regiunea Altai.

Mina Roata din Cavnic, redeschisă în 1750 de către locuitorii români din regiune, a continuat să fie
exploatată şi în secolul următor. În a doua jumătate a secolului XIX-lea, după o oarecare perioadă de
stabilitate, mina a început să decadă; ulterior, datorită mecanizării şteampurilor, adică în­locuirii
roţilor hidraulice cu turbine Girard, a fost readusă în stare înfloritoare.

Începând din 1858, mina Roata a devenit proprietatea asociaţiei miniere Nicolae şi Ana Roata, cu
128 de acţiuni. Între acţionari se număra şi statul. În 1899, această asociaţie şi-a vândut acţiunile
lui Creeweel Iacob din Londra; după un an, a fost cumpărată de altă firmă londoneză, Rota Aurra Mines Limited.
Această firmă, după o exploatare de patru ani, a încetat lucrările în mină şi a vândut acţiunile unui
concesionar din Sibiu. În 1910, mina de aici a fost cumpărată de stat.

În această perioadă, minele din Cavnic aveau urmă­toarele instalaţii: două cazane cu aburi, tubulare de
tip Simonis Lenz, o maşină cu aburi şi o turbină Francisc de  câte 100 CP fiecare, două generatoare trifazice,
un dinam, opt cup­toare de prăjire sistem Bode, o instalaţie pentru dezargintarea plumbului. În 1900 începe
construirea uzinei electrice de la Oficiul minier şi topitoria din Cavnic. Sunt utilizate perforatoarele
electrice la lucrările de exploatări miniere planificate pentru adâncirea galeriilor. Toate acestea au ca
rezultat creşterea producţiei de aur, argint, plumb şi cupru. Între 1896-1911, Cavnicul realiza o producţie
mai mare decât minele din Baia Mare.

 

  • Secolul al XX-lea. Perioada marilor războaie mondiale

Dificultăţile economiei capitaliste generate de con­tradicţiile orânduirii bazate pe exploatare şi inechitate
socia­lă s-au răsfrânt negativ asupra situaţiei muncitorilor, siliţi să îndure mizeria şi sărăcia. Astfel,
în anul 1900, în Cavnic erau construite 885 case, din care doar 35 erau din piatră şi cărămidă şi una din
chirpici, restul erau din lemn, toate acoperite cu şindrilă. De regulă, casele aveau două încăperi
(tinda, bucătăria şi o cameră), în care trăiau toţi membrii familiei minerului, nu puţin numeroasă de
cele mai multe ori. Minerii lucrau 12-14 ore pe zi, câştigurile erau mici, iar din salarii se făceau
re­ţineri nejustificate.

Concedierile erau din ce în ce mai frecvente. Încă din 1901, într-o vreme mai puţin afectată de greutăţi
economice, la societatea minieră Rota Ana din Cavnic, în urma concedierilor efectuate, 120 mineri au rămas şomeri.
Cu toate concedierile făcute, în 1910 lucrau 438 muncitori, din care 310 permanenţi. Expuşi nesiguranţei
zilei de mâine, lipsiţi de hrană şi îmbrăcăminte, ameninţaţi de boli de tot felul, minerii şi-au intensificat
acţiunile revendicative. În 1907, la Baia Mare, ei au declarat grevă pentru îmbunătăţirea situaţiei lor.
Cu lupta lor se solidarizează şi minerii de la Baia Sprie şi Băiuţ. La Cavnic, intervenţia brutală a
jandarmilor a împiedicat organizarea grevei.

În timpul primului război mondial, nemulţumirile se amplifică şi se concretizează în greve şi demonstraţii.
În 1915 are loc o grevă în bazinul băimărean, cu toate că majoritatea exploatărilor erau militarizate.
Minerii trec la reactivarea sindicatului din Baia Mare (se pare că prima organizare sindicală la Cavnic ar
fi avut loc la 6 octombrie 1918). Prin intermediul sindicatelor se organizează în întreg bazinul băimărean
demonstraţii cu prilejul zilei de 1 mai 1917, sub semnul încetării războiului, încheierii păcii şi solidarităţii
cu revoluţia din Rusia. În 1917, la Cavnic, are loc o grevă la care a participat un număr mare de tineri,
cerând demilitarizarea minelor şi încetarea războiului. Cei care au participat la grevă au fost concediaţi
şi nu au fost reprimiţi la muncă decât după 1918.

Evenimentele din anii 1917-1918 au determinat o intensificare a acţiunilor revoluţionare şi în Maramureş.
Ordine­le prefectului din 26 mai şi 18 iunie 1918 atrag atenţia autori­tăţilor asupra faptului că mişcările
revoluţionare se înteţesc, în special în rândul soldaţilor întorşi din Rusia.

Lupta de eliberare naţională a popoarelor asuprite, mişcările revendicative ale muncitorilor, dezorganizarea armatei,
înfrîngerile de pe front au fost factorii principali care au de­terminat prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar.
În aceste condiţii se intensifică lupta pentru unirea Transilvaniei cu România. Se crează Consiliul Naţional Român
Central şi pe baza indicaţiilor date de acesta iau fiinţă consilii naţionale locale. Şi la Cavnic ia naştere un
consiliu naţional local cu următoarea componenţă: Adrian Lupan (preşedinte), Simion Marcu (vicepreşedinte),
Moldovan Silvestru (secretar; era şi preşedintele sindicatului minerilor), Mihai Danciu şi Alexandru Medan (membri).

Preşedintele era preot, ceilalţi fiind toţi mineri. Consiliul din Cavnic s-a preocupat de îmbunătăţirea situaţiei
lucrătorilor mineri prin procurarea de alimente, facilitarea angajării celor rămaşi fără slujbă etc.
Activita­tea lui se va desfăşura şi după realizarea unirii Transilvaniei cu România. Simion Marcu a
fost reprezentantul minerilor şi locuitorilor din Cavnic la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

Primul război mondial a dat o grea lovitură minelor aurifere din Transilvania unde, din cauza greutăților economice
din timpul războiului, a lipsei de materiale și de brațe de muncă, s-a căutat să se exploateze filoanele mai bogate,
fără a se mai face deschideri noi. În perioada postbelică (1921-1928), industria minieră se caracterizează prin
creșterea gradului de concentrare a producției şi prin centralizarea capitalului.

Perioada anilor 1934-1940, marcată pe plan politic de pregătirea celui de al II-lea război mondial, a fost o etapă
de mari frământări sociale şi politice, care au avut rezonanțe şi în județul nostru, deci şi la Cavnic.

Condițiile de muncă şi viață ale minerilor rămân şi în perioada anilor 1918-1944 deosebit de grele: unele categorii
de muncitori lucrau în apă şi la temperaturi foarte scăzute, alții sufereau de căldură şi de insuficienta aerisire,
îmbrăcămintea de protecţie lipsea. Cei care nu mai puteau îndura şi cereau îmbunătăţirea condiţiilor de muncă erau
pedepsiți cu rețineri din salar sau cu concedierea.

Mineritul la Cavnic, deşi continuat în primii ani ai războiului, a cunoscut un regres accentuat la sfârşitul şi în
primii ani de după conflagrația mondială. Muncitorii de aici, alături de ceilalți mineri din bazinul băimărean,
au făcut eforturi pentru ridicarea producției, sperând ca astfel să contribuie la îmbunătățirea propriilor
condiții de muncă şi plată.

 

  • Secolul al XX-lea. Perioada comunistă

Anul 1948, anul naţionalizării principalelor mijloace de producţie, găseşte în Maramureş un număr nu prea mare de
întreprinderi capitaliste. În industria minieră, situaţia era următoarea: Întreprinderea Minaur sau Societatea
minelor de aur ale statului din Baia Mare, înfiinţată printr-un decret din 1940, având în administrarea sa
întreprinderile miniere ale statului, dintre care făcea parte şi Exploatarea minieră Cavnic, care exploata
minereuri complexe de aur, argint, plumb, zinc şi pirită, cu o capacitate de exploatare de 30.000 tone anual
(minereul fiind transportat la Baia Sprie cu ajutorul unui funicular); inventarul Exploatării Cavnic la data
de 31 decembrie 1948 era de 108.946.613 lei.

Cavnic Partea a II -a - Booking MaramuresCavnic Partea a II -a - Booking Maramures

Cavnic Partea a II -a - Booking MaramuresCavnic Partea a II -a - Booking Maramures

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A II – A parte din acest articol despre Cavnic, revenim cu partea A III -A 

Click AICI pentru partea a III a acestui articol!

Ieri si azi, Editata de Asociatia CĂVNICarii

Click AICI pentru prima parte a acestui articol!

 

 



EN.

  • XIX th century

In the XIXth century, and especially after 1848, the industry from the Romanian Countries
had a much more rapid rhythm of development in comparison with the previous period, especially in
Transylvania, where the defeat of the 1848 revolution meant the reintroduction of absolutism,
Transylvania becoming a province that was directly dependent on the government from Vienna.
The interests of the Imperial Court went hand in hand better than ever with the interests of
the great Austrian bourgeoisie. In order to create lucrative opening markets and cheap raw
material for the Austrian industry, the Imperial government included, in 1850, Transylvania in
the unique customs system of the Empire. The Court from Vienna wanted to develop the extraction
industry from Transylvania creating advantageous conditions for the entrance of the Austrian
capital through capital export, through anonymous companies and individual investments.

Cavnic Partea a II -a - Booking Maramures
Kuiemburg Well, with the extraction machine

In the second half of the XIXth century, the mining and metallurgic industry from
Transylvania enters a new stage marked by the extension of the organizational frame, the
intensification of mechanization, increase and concentration of production, growth of the
number of the workers, all of these giving a new impulse to production.

During this period the basis of the modern mining and metallurgic industry are set,
which helped the consolidation of the capitalist production relations. These transformations
also affected the mines from Cavnic where, from the economic point of view, interested in
obtaining a profit as high as possible, the mine owners proved to be preoccupied by the extension
and modernization of production, expanding the exploitation and amplifying the technical capacity
of the processing installations. In 1845 a new gallery was opened, Nandor, and the two wells,
Tartars and Kuiemburg, were deepened. In 1844, two mines with various galleries and two stamp
mills were the property of the Austrian financial administration.

In “The magazine of Mine and metallurgy” of Selmeț Mine Academy (Czechoslovakia),
in an article on the metallurgic procedures from Cavnic, it is said that in 1889  the best
productivity was obtained here, the expenses for the valuation of metal were 50% smaller than
in other parts. These procedures had drawn the attention of specialists from Hungary, Germany,
Russia and even Transvaal, who came here for an exchange of experience. In 1891, the specialists
from Cavnic were sent to Russia to bring into operation the alkalization installation from Altai region.

The Roata Mine from Cavnic, reopened in 1750 by the Romanian workers from the region, continued to be
exploited also in the next century. In the second half of the XIXth century, after a stability
period, the mine started to decay; later, due to the mechanization of the stamp mills – the hydraulic
wheels were replced with Girard turbines – mining flourished again.

Starting with 1858, the Roata mine became the property of the mining association Nicolae and Ana Roata,
with 128 shares. Between the shareholders there was also the State. In 1899, this association sold its
shares to Creeweel Iacob from London; after a year, it was bought by another company from London, Rota
Aurra Mines Limited. This company, after a four-year-exploitation, stopped the works in the mine and
sold the shares to a lessee from Sibiu. In 1910, the mine was bought by the State.

During this period, the mines from Cavnic had the following installations: two steam cauldrons, Simonis
Lenz tubulars, a steam machine and a Francisc turbine of 100 horsepower each, two three-phase generators,
a dynamo, eight frying furnaces with Bode system, an installation for lead de-silvering. In 1900 there
starts construction of the electric plant from the Mine Office and of the Foundry from Cavnic.
Here are used the electric perforators at the mining exploitation works planned for the gallery deepening.
All these lead to the increase of the gold, silver, lead and copper production. Between 1896 and 1911,
the production from Cavnic is higher than the one from Baia Mare.

 

  • XX th The period of the World Wars

The difficulties of the capitalist economy generated by the contradictions of the organization
based on exploitation and social inequity had a negative impact on the situation of the workers,
who had to endure misery and poverty. Thus, in the year 1900, there were 885 houses in Cavnic,
out of which 35 were made of stone and brick and one of adobe, the rest of them being made of
wood, all covered with wooden tiles.

Normally, the houses had two rooms (a small hall, a kitchen and a room), where all the family
members of the miner lived, a family which generally was numerous. The miners worked 12-14
hours/day, their earnings being insignificant and from the salaries unjust deductions were being made.
The miners were dismissed more and more frequently. Even since 1901, in a time less affected by
economic difficulties, at the Rota Ana mining company from Cavnic, after the dismissals made,
120 miners became unemployed.

With all the dismissals made, in 1910, 438 persons were working, of which 310 were permanent
employees. The miners lived without having the certainty of tomorrow, had no food or clothes,
were threatened by all kinds of diseases, all these leading to an intensification of their claims.
In the year 1907, in Baia Mare, they went on strike asking for the improvement of their situation.
Together with them are the miners from Baia Sprie and Băiuț. In Cavnic, the brutal intervention
of the police forces prevented the organization of the strike.

During the First World War, the discontents amplified, leading to strikes and demonstrations.
In 1915 a strike is organized in Baia Mare mining area, although the majority of the exploitations
were militarized. The miners reactivated the union from Baia Mare (it seems that the first union
was held in Cavnic on 6th of October 1918). Through the unions, demonstrations are
organized everywhere in Baia Mare mining area on 1st of May 1917, under the sign of
stopping the war, of making peace and to prove the solidarity with the Russian revolution.
In 1917, in Cavnic a strike is organized where a high number of young people took part, asking
for the demilitarization of the mines and for putting an end to the war. The miners that
participated at the strike were fired and they could not go back to work until after 1918.

The events from 1917-1918 determined an intensification of the revolutionary actions in Maramures too.
The orders of the prefect from 26th of May and 18th of June 1918 drew the attention
of the authorities over the fact that the revolutionary movements multiplied, especially among the
soldiers that got back from Russia.

The fight for national freedom of the oppressed populations, the claiming movements of the workers,
the lack of organization of the army, the defeat on the front, were the main factors that determined
the collapse of the Austro-Hungarian Empire. In these conditions, the fight for the Union of
Transylvania with Romania intensifies. The Central National Romanian Council is created and on the
basis of the indications given by it, local national councils are also founded.

In Cavnic, a local national council is set up with the following members: Adrian Lupan (president),
Simion Marcu (vice-president), Moldovan Silvestru (secretary; he was also the president of the miners’ union),
Mihai Danciu and Alexandru Medan (members). The president was a priest, all the others being miners.
The council from Cavnic was preoccupied with the improvement of the situation of the miners by providing
them with food, by facilitating the hiring of the unemployed etc. Its activity will continue after the
Union of Transylvania with Romania. Simion Marcu was the representative of the miners and of the
population of Cavnic at the Alba Iulia National Assembly.

The First World War period was a very difficult time for the Transylvanian gold mines; because of the economic
problems during war and the lack of materials and workers, richer veins were exploited without opening new ones.
In the post-war period (1921-1928), the mining industry was characterized by the growth of
production and by the capital centralization.

The period 1934-1940 was marked on the political level by the preparation of the Second World War,
being a period of great social and political uncertainties that also affected our county and Cavnic.

The working and life conditions of the miners remained extremely difficult in the period 1918-1944:
some categories of workers were working in water and at very low temperatures; other suffered because
of the heath and the insufficient ventilation, there was no protection equipment. The ones that could
not endure anymore and asked for the improvement of the working conditions were punished
with deductions from their salaries or with dismissal.

The mining in Cavnic, although continued in the first years of the war, declined at the end and after
the world conflagration. The workers here, together with the other miners from Baia Mare mining
area made real efforts to increase production, hoping that, in this way, they will contribute
to the improvement of the working and payment conditions.

 

  • XX th The Communist period

In the year 1948, the year of the nationalization of the main production means, in Maramures there
were few capitalist companies. In the mining industry, the situation is the following: the Minaur
Company or the Society of the State’s gold mines from Baia Mare, created through a Decree in 1940,
having within its administration the State’s mine companies, among which the Cavnic Mine, where
complex gold, silver, lead, zinc and pyrite ore was being exploited, with an exploitation capacity
of 30.000 tons per year (the ore being transported to Baia Sprie with the help of a funicular);
the inventory of the Cavnic Exploitation on 31st of December 1948 was of 108.946.613 lei.

Cavnic Partea a II -a - Booking MaramuresCavnic Partea a II -a - Booking MaramuresCavnic Partea a II -a - Booking MaramuresCavnic Partea a II -a - Booking Maramures

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cavnic!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

EnglishFrenchRomanian