Cavnic - Booking Maramures

Cavnic

Orasul Cavnic

Aflat în centrul judeţului Maramureş, aşezat pe o vale îngustă la poalele munţilor Gutâi (1445 m) şi
Mogoşa (1249 m), oraşul Cavnic are o suprafaţă de 4717 hectare, localitatea fiind întinsă pe lungimea de
circa 10 km a văii care o străbate de la est la vest. Configuraţia fizico-geografică aparte este determinată
de terenul accidentat, prezentând mari diferenţe de nivel, oferind privitorului o panoramă extrem de variată,
din orice punct.

Cavnic - Booking MaramuresCavnic - Booking Maramures

Cavnicul văzut de pe stadion                                                                   Cavnicul văzut de sus

Cavnicul ca aşezare este atestat documentar în secolul al XIV-lea întrucât, în actele păstrate, cum este
ordinul de inspecţie „Visitationis Decretum” din anul 1836, întâlnim următoarea notă: „Capnicul de la
început a fost o localitate minieră cu pietre argintoase şi este exploatat tocmai de 500 de ani”. Informaţii
asemănătoare găsim şi în „Schematismus cleri diocesis”, unde se vorbeşte despre parohia greco-catolică
din Cavnicul de Sus şi se menţionează: „După cum se spune, localitatea datează din 1250-1300, legată de
extracţia aurului şi argintului din mine”.

Numele localităţii apare în diferite documente sau lucrări, astfel:

  • Kapnek (1455) în „Geografia istorică a Ungariei pe timpul Huniazilor”, de Csanki Dezso
  • Capnic (1555) în „Istoria critică a mineritului în Ungaria”, autor Wenczel Gusztav
  • Kapnik (1585) în lucrarea lui Veress Andrei, „Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti”
  • Kapnikbanya (1639) – „Actele economice ale moşiilor lui Gheorghe Rakoczi I” de Makkai Laszlo
  • Kapnik Banya (1750) – „Conscripţia Aron”
  • Kapnik Baje, Kapnik Grub (1850) – „Statistica Transilvaniei”

 

Cavnic - Booking Maramures

Handal

 

 

Mineritul la Cavnic

  • Secolele XV-XVIII

În vechime, activitatea minieră la Cavnic a traversat perioade de înflorire şi decădere, în funcţie de
evenimentele sociale care s-au succedat, unele mai mult, altele mai puţin propice acestei îndeletniciri
a populaţiei locale. Desele războaie, dar mai ales certurile asupra dreptului de proprietate a minelor,
au creat multe greutăţi mineritului.

În anul 1454, Iancu de Hunedoara ocupă oraşul Baia Mare, intrând astfel în posesia minelor pe care le
administrează din nevoia de a procura bani şi arme pentru susţinerea luptei de apărare împotriva turcilor.
În această perioadă, el acordă o serie de privilegii cu intenţia de a stimula activitatea minelor.
În decretul din 1455 privind oraşele Baia Mare şi Baia Sprie se spune: „Suntem de acord şi permitem ca
oricare miner să deschidă mine în comuna Capnic, primind un privilegiu de 8 ani (scutire de dări),
după cum e obiceiul şi la alte exploatări mai mari”.

Deschiderea minei la Cavnic se presupune că datează din secolul al XV-lea, dar activitatea minieră poate fi mai veche.
Aici, în galeria de coastă Voievod, la 136 m de gura galeriei, s-a descoperit următoarea inscripţie, datată 1511:
„Hier hats erschlagen Iacob Huber” („Aici a fost ucis Iacob Huber”), fiind probabil vorba de un accident de mină.

La începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVI-lea, un funcţionar pe nume Ioan Torday raporta oficiului
Baia Mare că minele de la Cavnic sunt foarte bogate, dar din cauza hoţilor nu pot fi lucrate şi cerea întăriri şi pază serioasă.

În perioada 1560-1588, minele de la Cavnic au fost date în arendă, dar din cauza anarhiei şi exploatării neraţionale au
decăzut, înrăutăţind şi situaţia minerilor. În 1585 baronul Felician Herberstein ia în arendă minele de la Cavnic,
plătind 200 „gire” de aur (50 kg). La data de 22 decembrie 1585, el prezintă voievodului Transilvaniei, Ştefan Bathory,
un interesant raport privind starea minelor în bazinul băimărean pe care avusese ordin să le viziteze.

Sunt descrise şi minele din Cavnic ca fiind într-o stare de ruină, baronul propunând o serie de măsuri pentru
îmbunătăţirea activităţii de aici. În 1588, principele Sigismund Bathory arendează minele de aur şi argint din
Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic şi Băiuţ pe trei ani, cu condiţia ca aurul să nu fie vândut negustorilor
greci şi români din Ţara Românească.

Statutul minerilor din Baia Sprie, cu siguranţă valabil şi pentru Cavnic, datând din a doua jumătate a secolului
al XVI-lea consemnează condiţiile grele de muncă şi de trai ale minerilor. Aceştia nu aveau voie să-şi părăsească
locul de muncă, iar dacă fugeau puteau fi prinşi şi readuşi cu forţa la locul de unde fugiseră, fiind pedepsiţi.
Lucrătorii de la cuptoare munceau câte 10 ore, iar cei de la şteampuri 12-14 ore pe zi, pentru
o sumă derizorie. Munca în mine se desfăşura în condiţii foarte grele şi periculoase deoarece proprietarii nu
luau toate măsurile necesare pentru asigurarea securităţii lucrătorilor. Galeriile erau slab armate, ameninţând
permanent cu prăbuşirea, iar gazele emanate puneau şi ele în pericol viaţa minerilor.
Serviciul medical era slab

organizat şi în cele mai multe locuri lipsea cu desăvârşire, bolile profesionale, accidentele de muncă fiind
frecvent semnalate. La multe mine se folosea munca femeilor şi copiilor, mult mai prost plătiţi. Salariile
minerilor scădeau, aprovizionarea cu alimente era slabă, erau dese situaţiile de foamete şi scumpete,
locuinţele erau insalubre. Toate acestea au întărit nemulţumirea muncitorilor îndemnându-i la răzvrătiri
menite a le îmbunătăţi soarta nedreaptă de exploataţi. Minerii din Cavnic, ca şi cei de la celelalte mine din
bazinul băimărean, nu vor fi străini de luptele sociale din această zonă, desfăşurate în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.

În cursul secolului al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, mineritul în Transilvania înregistrează
o înviorare în cadrul redresării economiei acestei provincii. În 1640, ca urmare a scăderii veniturilor fiscale,
împăratul Rudolf trimite comisari în Transilvania care să pună ordine în veniturile fiscale şi în producţia de aur.
El a reziliat contractele de arendă şi a dispus ca un sfert din mine să fie exploatate în regie proprie.

Pentru exploatarea minelor aurifere s-a făcut apel şi la minerii din alte părţi, cărora li s-au asigurat condiţii
de lucru mai bune. Acum vor veni şi la Cavnic mineri germani, slovaci, ruteni, mulţi dintre ei stabilindu-se
şi rămânând aici. Măsuri de redresare a mineritului au luat şi voievodul Transilvaniei, Gabriel Bethlem şi
împăratul Leopold I. În această etapă, minele de aur transilvănene au făcut obiectul cercetării medicului Samuel
Kolesery, vestit explorator de mine, care a editat la 1717 lucrarea „Aurari Romano-Dacica”.
Printre localităţile miniere enumerate se numără şi Cavnicul.

Urmează pentru mineritul din bazinul băimărean o nouă perioadă de decădere, fenomen accentuat la începutul secolului
al XVIII-lea şi din cauza ciumei din 1710 şi a invaziei tătarilor din 1717. Tătarii au pătruns şi în Cavnic,
ameninţându-l cu devastarea. Opoziţia curajoasă a locuitorilor, la care le se adaugă şi ţăranii din Şurdeşti,
a zădărnicit acest plan, tătarii fiind respinşi.

În anul 1722, minele din Cavnic au fost repartizate Direcţiunii minelor din Zlatna. Începând cu această dată,
mineritul cunoaşte o dezvoltare mult mai mare, făcând progrese în direcţia extinderii şi intensificării lucrărilor,
prin descoperirea de noi filoane, introducerea unor trolii de extracţie şi instalarea de pompe pentru evacuarea
apei din galerii. În 1748 se înfiinţează Inspectoratul minier la Baia Mare, în subordinea căruia se află şi
Oficiul minier şi al topitoriei regale din Cavnic, înfiinţat în 1749, şi Judecătoria rurală minieră din Cavnic,
înfiinţată în 1761.

În Handal există şi acum aşa-numita „Casă cu inscripţie”, clădire ridicată în secolul
al XVIII-lea, care a găzduit primele birouri ale minei din Cavnic, apoi Oficiulminier şi judecătoria.
Are încastrată la bază o placă de piatră cu inscripţia „Anno 1717 Mio Cult”, reamintind de anul 1717,
cel al invaziei tătarilor.

Cavnic - Booking MaramuresCavnic - Booking MaramuresCavnic - Booking Maramures

 

Începând cu 1753, exploatarea minelor de la Cavnic s-a lărgit prin începerea lucrului în galeria de
coastă Iosif (fosta Odon), care avea 6000 m lungime. În 1763 se deschid mine la Cavnic în muntele
Sisca (Csicska), iar în 1776 se adânceşte galeria verticală Borcuter. Prin deschiderea filoanelor
Terezia şi Pârâului în 1784, mineritul s-a îmbunătăţit, Curtea de la Viena luând o serie de măsuri,
aducând noi specialişti în ramura minieră, maşini pentru spălat minereul şi construind noi tipuri de
şteampuri, acţionate de forţa apei. La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea
existau şi la Cavnic instalaţii de prelucrare a minereului, topitorii şi şteampuri. Bogăţia zăcământului
stârneşte interes  din partea autorităţilor, drept urmare în 1786 se construieşte drumul din
piatră între Baia Sprie şi Cavnic.

Cavnic - Booking Maramures

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Topitorie Cavnic, 1880 (pe locul unde se află acum liceul)

 

Prima parte din acest articol despre Cavnic, revenim cu partea A II -A 

Ieri si azi, Editata de Asociatia CĂVNICarii

Citeste si despre Pintea Videazul!

 



EN.

Cavnic

The history of the town

Situated in the centre of Maramures county, on a narrow valley at the feet of Gutai (1445 m) and
Mogoşa (1249 m) mountains, Cavnic has a surface of 4717 hectares, stretching on the length of 10 km
of the valley that crosses the town from east to west. The special physical-geographical configuration
is determined by the land, with significant differences in level, offering the viewer an extremely
varied panorama, from any point.

Cavnic - Booking MaramuresCavnic - Booking Maramures

Cavnic seen from the stadium                                                              Cavnic from above

The town Cavnic is attested in documents in the XIVth century: the inspection order
Visitationis Decretum” from 1836 includes the following reference “From its very beginning,
Capnic has been a mining town, rich in precious metals, and its mines have been exploited for 500 years”.
We can find similar information in “Schematismus cleri diocesis”, which speaks about the
Greek-Catholic parish from Upper Cavnic and mentions: “As it is said, the town dates from 1250-1300,
its existence being connected with the extraction of the gold and silver from its mines”.

The name of the town apears in different papers:

  • Kapnek (1455) in “Historical geography of Hungary”, by Csanki Dezso
  • Capnic (1555) in ”Critical history of mining in Hungary”, author Wenczel Gusztav
  • Kapnik (1585) in the paper of Veress Andrei, entitled “Documents referring to the history of Transylvania, Moldavia and Wallachia”
  • Kapnikbanya (1639) – ”Economic registers of the estates of Gheorghe Rakoczi I” by Makkai Laszlo
  • Kapnik Banya (1750) – ”Aron Conscription”
  • Kapnik Baje, Kapnik Grub (1850) – “Statistics of Transylvania”

 

Cavnic - Booking Maramures

Handal

 

 

Mining in Cavnic

         • XV th – XVIII th centuries

  • In the past, the mining activity in Cavnic had prosperity
    and decay periods, considering the social events that took place, some more or less favourable to this
    occupation of the local population. The frequent wars, but especially the disputes on the property
    right over the mines, brought difficulties for the mining activity.In the year 1454, Iancu of Hunedoara takes over Baia Mare, thus entering in the possession of
    the mines that he will administrate in order to obtain money and weapons to support the defense
    battle against the Turks. During this period, he grants a series of privileges in order to
    stimulate the activity of the mines. In the Decree from 1454 regarding the cities Baia Mare and Baia Sprie,
    it is said that: ”We agree and allow any miner to open mines in the village Capnic, receiving for this a
    privilege of 8 years (exemption from payment of taxes) as it is done in other bigger exploitations”.

    The opening of the Cavnic mine is supposed to date since the XVth century, but the mining
    activity can be even older. Here, at the Voivode coast gallery, at 136 m from the entrance, the following
    description was discovered, dated 1511: ”Hier hats erschlagen Iacob Huber” (“Iacob Huber was murdered here”),
    probably referring to a mine accident.

    At the beginning of the second half of the XVIth century, a clerk named Ioan Torday reported to
    Baia Mare office that the mines from Cavnic are very rich, but because of the thieves they can’t be
    exploited and he asked for reinforcement and serious security measures.

    In the period 1560-1588, the mines from Cavnic were rented, but because of the anarchy and of the non-rational
    exploitation, they decayed, making the situation of the miners even worse. In 1585, the Baron Felician Herberstein
    rents the mines from Cavnic, paying 200 gold ”gire” (50 kilos). On 22nd of December 1585, he presents
    to the Voivode of Transylvania, Stefan Bathory, an interesting report regarding the state of the mines from Baia Mare
    area that he had been ordered to visit.

    The mines from Cavnic are also described as being in a ruin state,
    the baron proposing a series of measures to improve the activities here. In 1588, the Prince Sigismund Bathory
    rents the gold and silver mines from Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic and Băiuţ for a period of 3 years, with the
    condition that the gold will not be sold to the Greek and Romanian traders from Wallachia.

    The Miners’ Act from Baia Sprie, valid for Cavnic too, dating from the second half of the XVIth
    century mentions the difficult working and living conditions of the miners. They cannot leave their working
    place and, if they ran away, they could be caught and brought back by force and they would be punished.
    The furnace workers worked 10 hours per day, and the ones from the stamp mills 12-14 hours per day,
    for a miserable salary.

    The work inside the mines took place in very difficult and dangerous conditions because the owners did not
    take all necessary measures to ensure the security of the workers. The galleries were poorly armed, there
    was always the possibility that they collapsed, and the gases were also a threat to the life of the miners.

    The medical service was poorly organized and in many places it was completely absent, professional diseases
    and work accidents being frequently reported. In many mines, women and children were also employed but they
    were paid even worse. The salaries of the miners kept diminishing, the food supply was bad, there were frequent
    cases of hunger and high prices, the houses were insanitary.

    All these generated complaints from the miners,
    leading them to organize riots meant to improve their unfair faith of exploited persons. The miners from Cavnic,
    and also from the other mines from Baia Mare mining area, will take part in social riots in this area,
    in the XVIIth and XVIIIth century.

    During the XVIIth century and in the first half of the XVIIIth century, the mining in
    Transylvania registers an invigoration in the framework of the economic growth in this county. In the year 1640,
    as a consequence of the diminishing of the fiscal incomes, the Emperor Rudolf sends commissars to Transylvania to
    administrate the fiscal incomes and the gold production.  He annulled the renting agreements and disposed that
    half of the mines to be exploited under own administration. For the exploitation of the gold mines, miners from
    other parts were called and theywere offered better working conditions.

    Now, German, Slovak, Ruten miners will come to Cavnic, many of them settling here. Measures for improving mining
    were also taken by the ruler of Transylvania, Gabriel Bethlem, and by the Emperor Leopold I. In this stage,
    the gold mines form Transylvania constituted the object of the research made by doctor Samuel Kolesery,
    a famous mine explorer, who printed (in 1717) the paper ”Aurari Romano-Dacica”. Cavnic is
    mentioned among the mining localities described.

    For the mining in Baia Mare area a new period of decay follows, situation that deteriorated even more at the
    beginning of the XVIIIth century because of the 1710 plague and of the 1717 Tartar invasion.
    The Tartars entered Cavnic, threatening to destroy it. The brave opposition of the local population and
    of the peasants from Șurdești, stopped their plan, the Tartars being banished.

    In 1722, the mines from Cavnic were distributed to the Mine Department from Zlatna. Starting with this date,
    mining begins to develop, making progresses as regards the extension and the intensification of works,
    new veins are discovered, extraction trolleys and pumps for the evacuation of the water from the galleries are introduced.

    In 1748, The Mine Inspectorate is founded in Baia Mare, which was subordinated to the Mine Office and the Royal
    Foundry from Cavnic (created in 1749), and the Mine Rural Court from Cavnic (established in 1761). In Handal there is,
    even at present, the so-called “Casă cu inscripţie” (”The House with Inscription”), built in the XVIIIth
    century, where the first offices of the Cavnic mine were located, then the Mine Office and the Court. There is a
    stone plate built in, with the inscription “Anno 1717 Mio Cult”, reminding of the year 1717, the year of the Tartar invasion.

Cavnic - Booking MaramuresCavnic - Booking MaramuresCavnic - Booking Maramures

 

Starting with 1753, the exploitation of the mines from Cavnic expanded as work began in Iosif gallery (former Odon),
that had a length of 6000 m. In 1763, mines are also opened in the Sisca Mountain (Csicska), and in 1776 the
Borcuter vertical gallery is deepened.  By opening the veins Terezia and Pârâu in 1784, mining improved.
The Court from Vienna took a series of measures by bringing mining specialists, new machines for washing
the ore and by building new types of stamp mills, operated by the force of water. At the end of the XVIIIth
century and the beginning of the XIXth century in Cavnic there was equipment for ore processing,
foundries and stamp mills. The richness of the area raises the interest of the authorities and, thus,
in 1786 a stone road between Baia Sprie and Cavnic is built.

Cavnic - Booking Maramures

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Cavnic Foundry, 1880 (in the place where the high school is located now

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

EnglishFrenchRomanian